- Cuvântul cireaşă vine de la numele unui oraş din turcia Giresun, sau Cerasus, aşa cum era el denumit de către greci. Cireşele au fost exportate pentru prima dată în Europa, din acest oraş, către Imperiul Roman.
- Cireşele în combinaţie cu substanţe alcaline, precum praful de copt, determină o reacţie chimică care rezultă în coloarea albastră a aluatului. Acest lucru poate fi prevenit prin adăugarea unui element acid în compoziţia reţetei, precum smântână sau zeamă de lămâie.
- Cireşele închise la culoare au un conţinut mai ridicat de antioxidanţi şi vitamine decât cele mai deschise la culoare. Totuşi, surorile lor, vişinele, care au o culoare ceva mai deschisă au o mai mare concentraţie a substanţelor nutritive decât a cireşelor.
- Există mai mult de 1000 de soiuri de cireşe numai în Statele Unite. Numai 10 dintre ele sunt cultivate în scop comercial.
- De regulă, un cireş produce aproximativ 7 000 de cireşe într-un sezon, destul pentru câteva zeci de plăcinte!
- Printre caracteristicile nutrițioale se număra concentrația crescută de vitamina C şi potasiu. Sunt bogate în bioflavonoizi şi alţi antioxidanţi.
- Congelarea este cea mai eficientă metodă de conservare a fructelor şi legumelor, păstrând multe dintre substanţele nutritive dacă sunt congelate imediat după ce au fost culese. Un lucru uimitor despre cireşe este că nu doar îşi păstrează substanțele nutritive prin congelare, dar devin mai concentrate, iar gustul este îmbunătăţit.
- Cireşul este un copac adorat în Japonia pentru frumuseţea florilor sale şi este sărbătorit prin festivaluri „hanami” (privitul florilor) de la finele lui martie până la începutul lui mai. În semn de recunoaştere a înfloririi prieteniei dintre cele două ţări, în 1912 Japonia a oferit Statelor Unite 3.020 de cireşi („sakura”) japonezi care au fost plantați într-un parc din Manhattan.
Leave a comment